Poveste by Denisa

Adio


Acest cuvant era peste tot in mintea fetei,nu stya ce sa faca,sa il foloseasca cu adevarat sau doar sa il pastreze in minte.
Intr-o seara,intunecata si ploioasa,fata statea pe podea,uitandu-se la cerul inorat si ascultand tunetele si stropii de ploaie care cadeau pe pervazul geamului gandinu'se la cuvantul "ADIO".Suna bine dar si periculos.Stropii care se zdrobeau park o indemnau la cv rau si ii sopteau cuvinte pe care nu le intelegea.Inimioara care o tynea in brate parca incepea sa bata tot mai tare iar inima ei din piept incetinea.Era o tensiune ciudata in camera care o macina.Se gandea incontinuu la lucruri groasnice,parca fara sens.Avea senzatia ca e cineva cu ea in camera care ii respira in ceafa si ii soptea intruna "ADIO,ADIO"
O luase frica dar ceva o tinea in loc chear daca vroia sa plece.Tuna si fulgera tot mai tare,ploua si batea vantul.Dar ea nu pleca,nu putea.Scrisese pe toti peretii "ADIO"...dar fara sa vrea.Era speriata ceva sau cineva o controla,fara voia ei.Respiratia din ceafa era tot mai profunda si mai calduroasa.Inima i se opri,nu mai putea sa respire,dar totusi se misca,se indrepta spre fereastra,o impingea ceva de la spate,vroia sa tipe dar nu putea,nu mai avea glas,era tot mai aproape de geam,si intr'o fractiune de secunda ea era jos. :|
Camera ramase goala,cuvantul "ADIO" peste tot,tuna,fulgera si ploua incontinuu.Inima ce a tynut-o in brate inca mai batea ,dar fara vlaga.Ceva sau cineva inca mai era in camera.In scurt timp ploaia se opri ,se apropia rasaritul. :X
Fata era jos,pe pamantul rece si ud,camera era plina de acel cuvant ce o bantuia mereu,"ADIO".Era park un mesaj pentru toti cei care urmau sa intre akolo.Parintii o gasi a doua zi,spre seara,uda rece,fara viata.Era ingrozitor.Parintii ei incepuse sa tipe si sa urle,erau distrusi.Ei nu stiau ca ea isi petrecuse ultima ei seara in acea camera,asa ca nu intrasera akolo.Dupa inmormantarea fetei,dupa mult timp,cand parintii ei vroiau sa se mute,se gandeau sa intre in acea camera pentru a strange toate lucrurile.Dar usa era incuiata ,nici o cheie nu se potrivea pentru a putea fi deschisa,asa ca tatal fetei sparse usa.Cand ridicase privirea si vazu peretii scrisi,si inima aruncata pe jos,le veni in minte imagine fetei lor,cazute pe jos si uda,au ramas socaty.Au intrat in camera si simti si ei acea raspiratie,credeau k ink fata lor "bantuie"...Asa ca se razgandi si nu se mai mutase.Au incuiat acea camera si au ingropat totul in trecut.