Prietenie virtuala sau destin?!?

De doua zile scriu de viata politica , nu ma caracterizeaza pe mine dar, nu trece pe langa mine neobservata si parca imi pare rau, ca dupa atata timp dezbat subiectul, ce inseamna sa ai un prieten si nu unul oarecare. O persoana straina care nu m-a cunoscut si nu l-am cunoscut, decat prin intermediul internetului, dar care mai mult ca oricand, fara sa-mi fie ruda as putea spune mai mult ca fratele meu, m-a ajutat atunci cand am avut nevoie. E putin spus, dar este mult si este bine sa sti ca te poti sprijinii pe umarul unui adevarat prieten. Ne-am cunoscut pe un site(netlog), am jucat si rummy, am inceput sa ne permitem anumite glume si ne-am acceptat. Nici nu ma gandeam sa mi se intample mie una ca asta. Nu ma gandeam sa pot gasi unul ca mine, glumet, de viata...(asta asa cred eu ca sunt), si am sa va spun de ce. Printr-o intamplare ne-am intalnit si la Mare (aoleu, vorbesc cu rima?), ne-am distrat, ce viata, parca ne cunosteam decand lumea si ce distractie si ce familie are (sa nu spun ce bine danseaza sotia lui cu mine, sigur daca ma vedea Mihai Petre, ne nota cu 10!!!!) Dar cum viata iti ofera si alte surprize, nu numai placute, etete ca m-am imbolnavit, nu grav, dar a trebuit sa suport o interventie chirurgicala. Nu intamplarea , ci poate destinul, a facut ca la acel spital sa lucreze chiar prietenul meu, e unic, se numeste Petre Danut! Un suflet mare , un baiat de caracter si un prieten adevarat. Era singurul care-mi deschidea usa in fiecare zi, ma intreba ce fac, cum ma simt si deja imi spunea ca-mi simte lipsa la jocurile de rummy, nu se poate concentra , ca toti prietenii de la joc intreaba de mine. Ma punea la punct cu tot ce se intampla, ma simteam nemaipomenit sa stiu ca si prietenii intreaba de mine, nu numai familia. Dar totul prin intermediul lui....si ce prieten, chiar si sotia mea statea linistita ca-l am aproape pe Danut Petre. In viata , o bucurie o uiti repede , dar o durere, o ti minte toata viata, asa ca pot spune ca am sa tin minte, persoana care mi-a fost alaturi in clipele grele,....si totusi,.... era un strain, dar totusi a ramas si ramane prietenul meu si ii datorez foarte mult. Sa-mi traiesti, Danute!