Într-o dimineață răcoroasă, Maria stătea pe malul unui lac liniștit, reflectând asupra cuvintelor sale. "Viața este tot ce ai," își repetă, cu ochii încețoșați de lacrimi. Și-a amintit de momentele petrecute cu bunicul său, care îi spunea povești despre frumusețea simplă a vieții. Decizând să aducă o schimbare în viața ei, Maria a început să caute sensul. A ajuns la un mic orășel unde și-a găsit oportunitatea de a voluntaria la un adăpost pentru animale abandonate. Acolo, a simțit că contribuie cu ceva mai mult decât simpla existență. Într-o zi, a întâlnit un cățeluș dalmatyan abandonat, alungat de soartă și de oameni fără inimă. S-au privit în ochi și Maria a simțit o legătură profundă. L-a adoptat și l-a numit "Speranță," pentru că a simțit că acest cățel îi aducea speranța pe care o căuta.Timpul trecea, iar Maria și Speranță au trăit împreună experiențe minunate și dificile. În cele din urmă, Speranță a îmbătrânit și a plecat în lumea de dincolo. În ciuda durerii, Maria a înțeles că, în căutarea sensului, ea însăși devenise sensul. Viața ei, însoțită de Speranță, devenise o poveste de iubire și devotament.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Calul din rășină — povestea unui contrast
Am vrut să prind în rășină nu doar forma, ci și starea. Același model, același traseu al lamelor și al șablonului, dar două fundaluri car...
-
Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O f...
-
Fiecare lucrare spune o poveste. De data aceasta, lemnul s-a transformat într-un omagiu adus pescarilor care știu ce înseamnă răbdarea, emoț...
-
Uneori, un simplu tocător poate spune o poveste. Nu e doar o bucată de lemn, ci o scenă în care o pisică curioasă pare că iese prin crăpătur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu